| 1.
|
INFATU'A, infatuez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) înfumura, a (se) îngâmfa. [Pr.: -tu-a] - Din fr. infatuer.
Sursă
: DEX'98
(14656)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
INFATU'A vb. v. îngâmfa. Sursă
: Sinonime
( 187750)
- siveco |
| |
| 3.
|
infatu'a vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. infatu'ez, 1 pl. infatuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. si pl. infatu'eze (sil. -tu-e-); ger. infatuând (sil. -tu-ând)
Sursă
: DOR
(253352)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE INFATU//'A mă ~'ez intranz. A deveni foarte fudul; a se crede om superior; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se împăuna; a se înfumura. /<fr. infauter
Sursă
: NODEX
(338643)
- siveco |
| |
|
|